ideea e

Cu capul strivit de greutăţile ipohondrice ale vieţii, cu sufletul prins in sfrângere de mult dorita/visata/iubita pe care n'o ai dar o posezi virtual atat de bine, care te-a parasit cu un "iubi/tzubi/pisi/mitzi is now offline", cu puterile de rezervă, de second'hand pe care le mai ai, te intorci in lumea ta ideală, plină de vipere iscoditoare cu sâni mari, lume de care trebuie să fugi, să'ti pui câinii sa te alerge. Acum in mintea ta se creează un nou ţel, trebuie sa incerci si tu să visezi mai anormal, să paşeşti dincolo de aparenţe si să cauţi cartela ce'ţi poate aduce liniştea, trebuie sa te ridici in jos, deasupra tuturor, sa ii priveşti pe sub pantof, cu un zâmbet hain, să laşi totul in sus, si să porneşti pe alte căi, să incepi să creezi nu să te prostituezi cu creaţiile altora, să crezi că esti cel mai bun şi cel mai inventiv nu luzărul campion, să'ţi iniţiezi ambiţia amplificată aruncată la gunoi mai alaltăieri si să te incoronezi drept atotştiutor, să urci in jos spre negru de unde lumea pare mică, fragilă şi naivă. Să te trezeşti după orgasmul intelectual strivit de o idee mareaţă din somnul de după-masa de zi de presesiune, in acelaşi pat gol in stanga şi'n dreapta, in aceeaşi cameră cu pereţii trişti, in aceeaşi casă cu chirie, in acelaşi bloc cu bulină roşie, dar cu ideea...

crează ca să aibă extratereştrii ce să comenteze peste o sută de ani...